A fi tu însuți nu înseamnă să faci tot ce simți, oricând și oricum. Nici să spui tot ce îți trece prin cap. Și nu înseamnă să rămâi rigid în numele „autenticității”.
Înseamnă ceva mai simplu dar, paradoxal, foarte greu: înseamnă să trăiești în acord cu ceea ce simți, gândești și alegi, fără să te lași pe tine pe ultimul loc pentru a fi acceptat.
La început, a fi tu însuți începe firav și are legătură cu a te auzi pe tine cu propriile nevoi și dorințe, cu puterea de a-ți imagina posibilități de viață la care nici nu puteai gândi, pentru că nu pornești de la „cine sunt”, ci de la „ce se așteaptă de la mine”. Ca să poți fii acceptat, să nu simți durerea și frica respingerii sau a neîmplinirii nevoilor, înveți devreme să te adaptezi, să fii cuminte sau rebel, să nu deranjezi, să fii puternic, să fii pe plac, să nu-i pui pe alții în contact cu emoțiile lor negative ce pot genera consecinte impredictibile. Toate acestea sunt strategii de supraviețuire, nu identitate autentică.
A fi tu însuți începe în momentul în care îți permiți să observi ce simți cu adevărat, chiar dacă nu e confortabil și nu mai sari imediat să corectezi emoția. Dacă începi să poți sta cu ea și să nu o explici, să nu o minimalizezi sau să nu o împingi la o parte ca să nu o mai vezi, pentru că este prea greu de dus, ai făcut un pas important.
Poate simți furie unde ai fost obișnuit să fii calm.
Poate simți tristețe unde ți s-a spus să fii recunoscător.
Poate simți limite unde ai fost învățat să te sacrifici.
Dar nu este despre a fi dificil ci este despre a îți da voie să simți în acord cu tine.
A fi tu însuți nu înseamnă să rămâi copil liber, nestructurat și cred că există o confuzie frecventă, ideea că autenticitatea înseamnă exprimare brută, impulsivă. Din perspectiva maturității emoționale, care se formează pe parcursul întregii perioade de formare a unui Eu matur, adult, a fi tu însuți înseamnă să poți conține ce simți și să îți găsești puterea de a alege cum exprimi, acum când ești la o vârstă la care ai o libertate diferită față de perioada copilăriei.
În Analiza Tranzacțională, asta înseamnă ca Adultul să fie activ. Adultul ascultă emoția Copilului, dar decide conștient ce face cu ea. Nu o neagă, dar nici nu o lasă să conducă totul, permite exprimarea emoției într-un mod diferit și responsabil față de vârsta mică.
Autenticitatea nu este lipsă de limite. Este prezență cu tine, plus responsabilitate față de relație.
De ce este importantă autenticitatea? Ce se întâmplă când nu ești tu însuți?
Când te îndepărtezi constant de cine ești cu adevarat, apar semne clare. Oboseală emoțională. Confuzie. Iritare fără motiv clar. Alegi relații în care te simți micșorat sau invizibil și poți avea senzația că trăiești o viață care nu e chiar a ta și asta nu pentru că faci ceva „greșit” sau că este ceva greșit cu tine, ci pentru că îți ignori semnalele interioare de prea mult timp.
Poți identifica asta in relații atunci când spui „da” când ai vrea să spui „nu”, atunci când rămâi când ai vrea să pleci, când taci deși ai avea nevoie să vorbești. În timp, apare resentimentul, apoi retragerea.
A fi tu însuți nu garantează confortul, dar aduce claritate
Când începi să fii tu însuți, nu toate relațiile rezistă, iar aici este o miză mare în cazul persoanelor care au trait prea mult în relații insecurizante. Unele relații se schimbă. Altele se încheie și asta nu pentru că ai devenit egoist, ele se termină pentru că încetezi să mai joci rolul care ținea relația în echilibrul artificial.
A fi tu însuți vine și cu o altă provocare importantă, îți cere să poți sta cu faptul că nu toată lumea te va înțelege. Dar beneficiul este că vei începe să te înțelegi tu.
Cel mai mare avantaj este că Viața devine mai simplă emoțional, un consum mult mai mic de energie investită în crearea și menținerea unor contexte relaționale, deși uneori poate fi mai inconfortabilă. Totuși deciziile sunt mai clare când ești în acord cu tine. Relațiile devin mai liniștite. Conflictele mai reale, dar și mai reparabile.
De aceea a fi autentic nu este un punct de sosire, este un proces care începe de fiecare dată când te întrebi, sincer: „Ce este adevărat pentru mine, acum?”.
Consiliere si Educatie Parentala 