Psihoterapia este, înainte de toate, o întâlnire umană în care nu trebuie să demonstrezi nimic și nu ești obligat să fii într-un anumit fel. Intri cu ce ai: confuzie, oboseală, întrebări, durere sau pur și simplu cu senzația că ceva nu merge în viața ta.
În terapie nu primești rețete și nu ți se spune ce să faci. Ești ajutat să înțelegi ce trăiești, de ce ai ajuns aici și ce opțiuni reale ai de acum înainte. Pas cu pas, într-un ritm care ține cont de tine.
Psihoterapia înseamnă un proces care se întâmplă într-un spațiu sigur, confidențial, în care începi să pui ordine în interior. Începi să vezi legături între trecut și prezent și să observi tipare pe care le repeți fără să vrei. Începi să înțelegi reacții care, până acum, păreau scăpate de sub control.
Consilierea psihologică este apropiată, dar diferită ca scop. Ea se concentrează mai mult pe prezent și pe situații concrete. Când ai de luat o decizie, când treci printr-o perioadă dificilă, când te simți blocat sau copleșit, consilierea te ajută să clarifici ce se întâmplă și să găsești pași concreți, aplicabili imediat.
Mulți oameni ajung la terapie nu pentru că „nu mai pot”, ei nu mai vor să meargă pe pilot automat. Vor relații mai clare. Își doresc să nu se mai piardă pe ei în compromisuri și să înțeleagă de ce, deși rațional știu ce ar fi bine, emoțional ajung mereu în același punct.
Terapia se adresează copiilor, adolescenților, adulților, cuplurilor și familiilor. Se adresează celor care vor să se cunoască mai bine, să se regleze emoțional, să construiască relații mai sănătoase sau să treacă prin perioade dificile întelegându-se mai bine.
Există însă și situații în care psihoterapia nu poate funcționa sau nu este indicată, cel puțin nu în forma clasică.
Psihoterapia nu poate ajuta o persoană care vine forțată. Când cineva ajunge în terapie doar pentru a mulțumi pe altcineva sau pentru a demonstra că „nu are nicio problemă”, procesul se blochează. Terapia presupune un minim de disponibilitate pentru autoobservare și asumare.
Nu poate ajuta nici atunci când cineva caută doar confirmare, validare sau arme pentru a avea dreptate în relații. Fără onestitate, nu există progres.
Psihoterapia nu funcționează cu adevarat pentru persoanele care refuză constant responsabilitatea personală și pun totul exclusiv pe seama celorlalți, fără deschiderea de a se uita la propria contribuție.
Există și situații în care o persoană se află într-o stare psihică severă, acută, care necesită prioritar intervenție psihiatrică, stabilizare medicală sau îngrijire specializată. În aceste cazuri, terapia poate veni ulterior, ca sprijin, dar nu este primul pas.
De asemenea, terapia nu este potrivită pentru cei care caută soluții rapide, fără implicare. Procesul presupune timp, reflecție și disponibilitatea de a sta cu lucruri incomode.
Psihoterapia nu promite fericire continuă și nici o viață lipsită de dificultăți. Oferă, în schimb, ceva mult mai realist: claritate, stabilitate interioară și capacitatea de a face față vieții într-un acord din ce în mai bun cu tine însuți.
Psihoterapia existențială – Irvin D. Yalom
Consiliere si Educatie Parentala 