Întrebarea „de ce să ascult intuiția?” nu este romantică, este matură. Vine dintr-un loc în care ai simțit clar că ceva nu era în regulă într-o relație, deși, la suprafață, totul părea ideal. Și ai vrut să înțelegi ce anume din tine știa asta, înainte să poți explica.
Intuiția nu este o voce magică, nu apare din nimic, ea are o bază foarte concretă.
Ce este, de fapt, intuiția
Intuiția este capacitatea ta de a integra rapid informații emoționale, relaționale și corporale, fără să le treci pe toate prin analiză conștientă. Este un proces de sinteză. Creierul tău adună detalii pe care mintea rațională le poate ignora: inconsecvențe, micro-retrageri, lipsă de reciprocitate, tonuri, absența reparării după conflict.
De aceea poți simți că „ceva nu e în regulă”, chiar dacă nu ai argumente clare. Nu este o impresie vagă. Este o concluzie la care ai ajuns deja, dar pe o altă cale decât cea logică.
Din perspectiva Analizei Tranzacționale, intuiția apare atunci când starea de Adult este activă. Adultul este partea din tine care observă realitatea așa cum este, aici și acum. Adultul nu trăiește din trecut și nu anticipează catastrofe. Evaluează faptele, relația, comportamentele, impactul lor asupra ta.
Intuiția este un produs al Adultului integrat cu emoțiile Copilului Liber. Adică vezi ce se întâmplă și simți ce se întâmplă, fără să te grăbești să te adaptezi sau să te aperi.
Când Adultul este prezent, incongruențele devin vizibile:
- ce spune celălalt nu se potrivește cu ce face
- apropierea nu este urmată de disponibilitate
- promisiunile nu sunt susținute de acțiuni
Această nepotrivire este intuitiv percepută înainte de a fi explicată și totuși de ce ajungi să asculți frica?
Frica nu vine din Adult, vine din Copilul Adaptat. Aceasta este partea din tine care a învățat că relația este mai importantă decât claritatea, că pierderea legăturii este periculoasă, că siguranța depinde de adaptare.
Copilul Adaptat caută menținerea legăturii, nu caută adevărul relațional.. De aceea, frica spune:
– stai
– mai așteaptă
– poate exagerezi
– nu strica ce pare bun
Frica are și ea o bază, nu este irațională. Ea se sprijină pe experiențe vechi în care pierderea relației a fost dureroasă sau periculoasă emoțional.
Problema apare atunci când Copilul Adaptat conduce deciziile Adultului și atunci, intuiția este blocată.
De ce părea ideal, dar tu simțeai altceva. În multe relații, cadrul exterior este corect: compatibilitate declarată, planuri, momente frumoase. Incongruența apare la nivel relațional profund în care simți lipsa de răspuns emoțional, tendința de evitare a conflictului real, sentimentul că există indisponibilitatea afectivă.
Adultul observă aceste lucruri. Copilul Adaptat le minimizează, pentru a păstra speranța. Frica îl ajută să facă asta și de aceea apare ruptura interioară: o parte din tine știe, alta vrea să creadă.
Ce simți este conflict de stări ale eului.
Intuiția contează pentru că este singura care nu negociază realitatea. Frica, speranța și nevoia de atașament negociază, atunci când intuiția spune ce este, nu ce ar putea fi.
Atunci când începi să o asculți, nu devii mai deconectat emoțional doar devii mai coerent, mai clar. Relațiile tale se schimbă pentru că nu mai construiești pe discrepanță, ci pe congruență.
Ascultarea intuiției înseamnă că Adultul tău își asumă conducerea, iar Copilul nu mai este lăsat singur să se descurce într-un spațiu nesigur.
Nu începi prin a avea încredere totală în intuiție. Începi prin a observa frica care apare atunci când deciziile tale sunt menite să evite pierderea și nu au rolul să susțină adevărul tău relațional.
Pe măsură ce Adultul rămâne prezent, intuiția devine mai clară chiar dacă nu se schimbă ceva în exterior, faptele rămân aceleași însă reacția nu mai este acoperită de adaptare.
Baza intuiției nu este mistică, este relațională și este construită din experiență, observare și prezență.
Games People Play – Eric Berne – Perspectiva asupra fricii, adaptării și deciziilor relaționale
Consiliere si Educatie Parentala 