.
La un moment dat, ajungi să te oprești și să te întrebi ce se întâmplă cu tine. Simți multe lucruri, dar nu le mai poți separa. Tristețea se amestecă cu oboseala, furia cu vinovăția, iar peste toate apare o stare de gol sau de ceață. Nu mai ai claritate emoțională.
Această stare apare frecvent după relații în care lucrurile nu au fost clare. Relații în care apropierea și retragerea s-au succedat fără explicații. În care ai fost când dorit, când ignorat. În care ți s-a spus că ești important, dar comportamentele au transmis altceva. În timp, aceste mesaje amestecate erodează siguranța interioară.
Când trăiești într-un astfel de context, începi să fii atent la fiecare detaliu. Analizezi tonuri, reacții, tăceri. Cauți semne. Încerci să anticipezi schimbările de dispoziție ale celuilalt. Emoțiile tale nu mai sunt libere. Devin condiționate de reacțiile din exterior iar în acest mod se instalează confuzia.
Ce se întâmplă în interiorul tău.
Atunci când emoțiile tale nu sunt primite constant, începi să le ții sub control. Le amâni. Le pui sub semnul întrebării. Înveți să nu mai reacționezi spontan, pentru că spontaneitatea a fost urmată de respingere, critică sau invalidare.
În timp, pierzi contactul clar cu ce simți. Emoțiile nu au dispărut, ele au fost puse pe pauză prea mult timp. Corpul și psihicul au învățat că exprimarea emoțională aduce nesiguranță.
Confuzia devine o stare de fond. O stare în care nimic nu este suficient de clar ca să poți lua decizii cu încredere.
Înțelegerea emoțiilor are legătura cu viitorul tău relațional
Dacă această stare rămâne neînțeleasă, ea se mută mai departe. În relațiile viitoare, poți ajunge să cauți parteneri care îți sunt familiari emoțional. Oameni care oferă apropiere parțial, care evită claritatea, care lasă lucrurile în suspensie.
Alteori, reacția este opusă. Eviți apropierea reală. Păstrezi distanță. Intri în relații superficiale sau rămâi mult timp singur, pentru că apropierea trezește vechea nesiguranță.
În ambele situații, relațiile viitoare sunt influențate de confuzia nerezolvată. Nu pentru că nu ai capacitatea de a iubi, ci pentru că sistemul tău emoțional a învățat că apropierea este instabilă.
Cum se transmite această stare mai departe
Confuzia emoțională nu apare întotdeauna pentru prima dată la tine. De multe ori, ea vine din istoria familiei. Din generații în care emoțiile nu au fost discutate, în care copiii au fost nevoiți să se adapteze la părinți anxioși, indisponibili sau copleșiți.
Un copil care nu este văzut emoțional învață să fie atent la ceilalți și neclar cu sine. Devine sensibil la context, dar nesigur pe interior. Când ajunge adult, poate transmite mai departe această stare prin ambiguitate, ezitare, dificultatea de a oferi siguranță emoțională constantă.
Astfel, confuzia se mută din relație în relație și din generație în generație, fără să fie recunoscută ca atare.
De unde începe schimbarea
Ieșirea din confuzie începe cu recunoașterea ei. Fără presiunea de a înțelege totul imediat.
Când îți dai voie să spui „sunt confuz și este firesc să fie așa după ce am trăit”, creezi primul spațiu sigur pentru tine. De aici începe claritatea. Acest proces are loc treptat, pe măsură ce emoțiile tale primesc, în sfârșit, loc și sens.
Sursă:
Judith Herman – Trauma and Recovery, relațiile traumatice și efectele invalidării emoționale.
În următorul articol vom vorbi despre cum arată confuzia emoțională în viața de zi cu zi și care sunt semnele concrete prin care o poți recunoaște.
Consiliere si Educatie Parentala 